M-am născut într-un mic oraș de provincie și nu văzusem în realitate un Rottweiler niciodată. Nici nu aveam vreo canisă prin apropiere. Dar îmi imaginam cum va arata Rottweiler-ul meu. Mă fascinau pozele cu acei câini superbi, cu capete care îmbinau (în ochii mei de copil) imaginea blândeții cu stăpânirea de sine și aroganța dată de deplina încredere în propria forță.
Când am venit in București, copil rămas de capul meu, mi-am trăit visul, acela de avea câine. Normal că am vrut Rottweiler, dar doamna în garsoniera căreia locuiam pe vremea studenției cu chirie crestea Dog German. Așa că Dog German sa fie! Sheila. Din păcate nu a fost o iubire până la capăt, deoarece în zona în care locuiam începuseră să moară foarte mulți câini otrăviți, așa că am dus câinele, pentru a-l salva, la parinții mei. A urmat un timp dureros fară câine și un dor imens. Iar atunci când am putut din nou să cresc un câine, mi-am dorit Rottweiler, dar din păcate, sincer, era scump și nu aveam bani în acel moment, așa că a fost Ciobănesc German. Martha. Dar oful meu rămăsese în suflet.
Kay
Alți ani, alte valori ale vieții. Până în anul 2014, când a apărut Kay de Ycul, minunea mea. Dar cum viața nu e cum o măsurăm ci cum se rupe, pe Kay l-am pierdut într-o întâmplare care îmi macină sufletul și mintea și astăzi. A participat la un prim concurs, am fost premiați pentru Best Baby, iar după o lună l-am găsit mort. Asta a fost tragedia care mi-a schimbat radical viața și modul în care m-am raportat la oameni, la situații și la valori. Nu voi trece niciodată peste pierderea lui Kay. În ziua în care l-am găsit mort am strâns din dinți ore în șir, iar atunci când am vrut să-mi descleștez maxilarul, aproape nu am mai putut. Mă durea sufletul și mă dureau oasele și carnea pe mine. Am suferit cumplit, „ca un câine” cum se zice. Doar cei care au Câine știu că așa este. O săptămână am fost în agonie, doar pentru a nu mă trezi și a nu realiza că nu mai este. Mi-am mințit copilul că l-am facut cadou unui băiețel foarte bolnav care s-a îndrăgostit de el.
În luna aprilie a acestui an 2023 s-au împlinit opt ani de la această tragedie, iar eu încă plâng scriind asta. Pentru că nu m-am putut aduna cu adevarat niciodată. Din tragedia asta s-a nascut War Of Kay House. Cu ajutorul lui Cristi si al Geaninei Negoiță l-am găsit pe War din canisa „Trust In My Eyes”, iar apoi pe Aiyana. În disperarea mea căutam să cred în continuare că puiul meu se va reîncarna cumva și se va întoarce la mine. Și în felul lui s-a intors, prin toate bucuriile care au venit, prin toate frământările, prin toate victoriile de până acum.
De ce Rottweiler?
Sincer, nu o sa știu niciodată, pentru că nu există explicație. Dar știu că Rottweiler-ul este reprezentarea perfectă a sufletului meu, forță și curaj, abnegație și loialitate, dragoste de viață, dăruire și iubire până la capat. Nu am știut mai nimic depre rasă. Doar ce citisem, însă nu am avut nici unul prin preajmă. Și acum, după opt ani, tot învaț și descopăr, iar asta nu se va opri niciodată. Un conglemerat sublim de forță și delicatețe, de duritate și sensibilitate, de caracter nobil, elegant și de dragoste duse la extremă. M-am inconjurat de Rottweileri pentru că așa cere sufletul meu și am vrut să arăt că această ființa poate fi stăpanită de o mână mica și de un caracter puternic. Am intrat într-o lume specială, cea a proprietarilor / crescatorilor / iubitori / samsari / salvatori, pe care în naivitatea mea o credeam boemă. Dar nu e deloc așa. Pentru că nu învățam nimic de la ei despre câini. Absolut nimic.
War Trust In My Eyes este sufletul meu pereche. El a venit ca un balsam și este un punct de reper in viața mea. Este un mascul de 8 ani acum, născut într-o canisă localizată foarte aproape de mine și chiar de locul unde a murit Kay și ciudat de aproape de data morții acestuia. Vreo lună l-am vizitat zilnic dar fără să mi se permită să-l ating, pentru că nu se instalase încă imunitatea, era bebelin mic mic și sugea la mămica lui. Îl priveam de la marginea lădiței de fătare și l-aș fi recunoscut dintr-o sută de pui întrucât era cel mai vioi și cel mai năstrușnic, dar el nu mă cunoștea încă. La vreo lună, War m-a ales el pe mine și mi-a confirmat că noi doi chiar suntem destinați unul celuilat. De atunci, el este Universul meu. S-a dovedit a fi și un câine cu o valoare chinologică deosebită. În acest moment are un catastif de premii și expoziții câștigate. Dar el nu este doar Rottweiler-ul War, doar un exemplar splendid. War este altceva, este cu mult mai mult. Nu este doar câinele de la capătul lesei, el este o extensie a mea. Maiestuos, sobru, elegant și pus pe șotii când iți e lumea mai dragă.
Eu sunt Flori, pentru toți adevarații prieteni ai rasei Rottweiler, pentru cei ce stiu să iubească responsabil și cu respect această rasă exceptională. Vă mulțumesc pentru că îmi vizitați website-ul și impartașiți pasiunea mea responsabilă pentru adevăratul Rottweiler.